Reset a câștigat definitiv procesul cu Direcția Silvică Iași în legătură cu lista parcelelor sitului Bârnova-Repedea

Atât instanța de fond, cât și cea de recurs ne-au dat dreptate, respingând apărările Direcției Silvice.

Scurt istoric. Ce reprezintă Pădurea Bârnova-Repedea

Pădurea Bârnova – Repedea este o zonă protejată (sit de importanță comunitară – SCI) și parte integrantă a rețelei Natura 2000 în România, care se întinde pe o suprafață de 12.216 hectare. Situl reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile, pâraie tributare văii Bârladului) încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Central Moldovenesc; ce adăpostește și conservă o gamă diversă de floră spontană și faună sălbatică. Aria naturală dispune de două tipuri de habitate naturale (păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum și păduri dacice de stejar și carpen) ce asigură condiții de hrană și viețuire mai multor specii de mamifere mici, păsări și insecte și protejează elemente floristice rare.

În ultima vreme, însă, din pădure se aude tot mai des zgomot de drujbe care culcă la pământ arbori seculari pentru a-i transforma în lemne de foc. Acest lucru este posibil deoarece pădurea este exploatată în regim de producție, strict economic, pe 99% din suprafață, având așadar statut de arie protejată doar în proporție de 1%, un procent infim pentru păstrarea pădurii și conservarea biodiversității sale formidabile.

Astfel, pentru a opri defrișările, mai multe grupuri civice din Iași – Agent Green, Reset, Asociația Alternativa Urbană, Iasi.Travel, Biciclist de Iași, Codrii Iașilor, Clubul de Ciclism si Ecologie IasiBike, Mai Bine – au organizat acțiuni de sensibilizare a autorităților cu privire la tăierile actuale și iminente din pădurea Bârnova-Repedea. În cea mai amplă dintre ele, activiștii de mediu au format un lanț uman între parcela de pădure tăiată și copacii care, în curând, vor fi doborâți de drujbe, solicitând autorităților să transforme acest sit în parc natural, statut care i-ar conferi o protecție mult mai mare. Detalii și imagini video despre acțiunea noastră, aici.

Calea administrativă și judiciară

În paralel cu acțiunile de protest, am solicitat Direcției Silvice Iași să ne pună la dispoziție situația amenajamentului și lista parcelelor pentru a observa evoluția în timp a statului de protecție a acestora. În lipsa unei cartografieri exacte și actualizate a acestui sit nu putem ști și monitoriza ce se întâmplă acolo. Împreună cu grupul civic de inițiativă Codrii Iașilor, care identificase anterior parcele deosebit de valoroase, cu vârsta medie peste 170 ani si arbori multiseculari a căror încadrare a fost schimbată pentru a permite tăierile cu aspect de tăiere rasă, am solicitat Direcției Silvice să ne prezinte situația completă pentru sit-ul natura 2000 Bârnova-Repedea pentru astfel de reîncadrări.

Din acest moment a început epopeea noastră cu Direcția Silvică Iași, care a urmat toți pașii posibili pentru a ne bloca accesul la informații de interes public. Prima găselniță: nu a primit cererea noastră 544, trimisă în 16 decembrie 2020 pe ambele adrese de e-mail ale instituției.

În lipsa unui răspuns la cererea 544, am trecut la pasul următor, reclamația administrativă, transmisă pe 14 ianuarie 2021, la aceleași adrese de e-mail, în care am reiterat solicitarea noastră.

În 18 ianuarie 2021, Direcția Silvică ne-a comunicat că a primit reclamația administrativă, dar că nu îi poate da curs deoarece lipsește cererea inițială, prima verigă în lanțul firesc al unei solicitări de informații.

Direcția Silvică a invocat lipsa primirii cererii inițiale

A urmat apoi un adevărat ping-pong între Reset și Direcția Silvică, în care aceasta din urmă a încercat în fel și chip să demonstreze că nu a primit cererea noastră inițială. Am anexat capturi de ecran cu data și ora transmiterii cererii la cele două adrese de e-mail, care demonstrează incontestabil faptul că cererea fusese trimisă în data de 16 decembrie 2020.

În apărarea sa, Direcția a recurs la două tertipuri ridicole: pe de o parte, ne-a acuzat că am fi măsluit acele capturi de ecran, afirmând în întâmpinare:

Este de notorietate faptul că este foarte simplu de realizat un “print” cu dovada trimiterii unui e-mail, schimbând data și ora calculatorului și editând un copy-paste al unui alt e-mail ori folosind alte programe de editare.

Pe de altă parte, Direcția a încercat să convingă instanța că nu a primit acele e-mailuri, oferind capturi din care reieșea lipsa recepționării emailurilor. Instanța de fond a spulberat această apărare, catalogând-o ca având o valoare probatorie îndoielnică, pentru că, evident, se pot șterge emailurile sau parte din emailurile primite într-o zi pentru a spune apoi că nu au fost primite.

Chiar și dacă nu ar fi primit cererea 544, Direcția era obligată să răspundă reclamației administrative

Instanța a precizat că, din moment ce în cuprinsul reclamației administrative Reset a reiterat conținutul cererii de informații de interes public, precizând în mod expres care sunt informațiile de interes public solicitate a-i fi comunicate, având așadar toate elementele unei cereri de comunicare a informațiilor de interes public, conform ar 6 din legea 544/2001, instituția reclamată era obligată să dea curs acestei reclamații, chiar și în eventualitatea, puțin probabilă, că cele două e-mailuri nu ar fi fost primite.

Instanța de fond a precizat cât se poate de clar:

Or, chiar și în situația în care s-ar reține faptul că cererea din 16.12.2020 de comunicare informații de interes public formulată de reclamantă nu a fost recepționată de către pârâtă prin intermediul poștei electronice, instanța subliniază că la data de 04.01.2021 pârâta, primind e-mailul conținând reclamația administrativă formulată de reclamantă, fată de conținutul acesteia, având în vedere că în cuprinsul acestei reclamații au fost reiterate ansamblul informațiilor de interes public ce se doreau a fi comunicate. trebuia să se considere investită la acel moment cu soluționarea unei cereri formulate în temeiul legii 544/2001.

Ambele instanțe ne-au dat dreptate

După un an de proces, Curtea de Apel Iași a menținut decizia instanței de fond (Tribunalul Iași), respingând toate excepțiile și apărările Direcției Silvice. De altfel, instanța de fond a considerat util să explice importanța și caracterul public al amenajamentelor forestiere, invocând inclusiv legislația europeană din domeniul mediului și procedura de infringement lansată deja de pentru îndeplinirea deficitară a obligațiilor prevăzute în Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informațiile despre mediu.

Astfel cum rezultă din Codul silvic, instanța subliniază că amenajamentele silvice prezintă o importanță deosebită întrucât prin acestea se operează planificarea tehnică a unităților publice ce administrează ocolul silvic, dar și ale proprietarilor de păduri. De asemenea, acestea constituie fundamentul științific în baza cărora se face inventarierea pădurilor și a lucrărilor de curățare, rărire și defrișare a acestora. Amenajamentul silvic este definit ca fiind „baza cadastrului de specialitate și a titlului de proprietate a statului pentru fondul forestier proprietate publică a statului prevăzut de lege care înglobează propunerile pentru implementarea unor politici sectoriale, având o planificare temporală cu scopul gestionarii durabile a unei resurse”. Amenajamentelor silvice reprezintă totodată un subiect de analiză în cadrul procedurilor de evaluare strategică de mediu (SEA), iar în baza amenajamentelor este construită și strategia pentru integrarea domeniului silvic în cadrul activităților pentru dezvoltarea durabilă și conservarea biodiversității la nivel național, dar și european.

Instanța apreciază că în privința acestor amenajamente sunt aplicabile prevederile Directivei Europene 2003/4/CE privind accesul publicului la informația privind mediul, transpusă în legislația națională prin HG 878/2005 și a Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, ratificată prin Legea nr. 86/2000. Mai mult, instanța reține că însăși Comisia Europeană a trimis autorităților române un aviz motivat prin care semnala începerea procedurii de infringement pentru îndeplinirea deficitară a obligațiilor prevăzute în Directiva Europeana 2003/4/CE. În motivare, Comisia a invocat încălcarea prevederilor art. 3 și art. 4 din Directiva 2003/4/CE, arătând faptul că societatea civilă din România nu dispune de informațiile privind amenajamentele silvice sau de dreptul de a fi consultată cu privire la exploatarea forestieră.