Daniela Mitrofan, fondatoare Reset, a declarat pentru G4Media.ro că ”Noi, ca absolvenți, ne simțim rușinați că un astfel de om a ajuns în funcția de rector, el nu este decât un exponent al unui sistem învechit care și-a atins limita și și-a demonstrat incapacitatea Vom face tot ce putem pentru a ne arăta indignarea față de o persoana care a devenit un contramodel, atât în funcția de ministru al justiției, cât și în cea de profesor”.

Tudorel Toader, rectorul autosuspendat de la Universitatea „Al. I. Cuza”, din Iași își continuă acțiunile pentru demolarea justiției din România. Ignoră și sfidează semnalele partenerilor externi, în fața cărora ne-am asumat anumite obligații, punând în pericol și siguranța cetățenilor români prin legi cu dedicație prin care să-i apere sau să-i protejeze pe cei care încalcă legea, eventual unora dintre ei să le „albească” dosarele.

Nu renunță la frânarea parcursului european al României și dorește în continuare modificarea Codurilor Penal și de Procedură Penală, continuă să susțină Secția specială de anchetare a magistraților, o secție care pare să aibă unic scop intimidarea magistraților curajoși. In tot acest timp, el continuă să se prezinte în fața studenților și să predea despre cum ar trebui să aplice legea.

“Tudorel Toader este un paradox al justiției și al învățământului românesc, este în funcția care îi permite să aplice legea și să o îmbunătățească, dar el alege să fie cel care dă o mână de ajutor la destructurarea și șubrezirea ei”, a mai spus Daniela Mitrofan.

Am considerat că rămânerea lui Tudorel Toader în funcția de rector al Universității „Al. I. Cuza” aduce grave prejudicii de imagine acestei prestigioase instituții de învățământ superior.

La momentul aderării la UE, România nu realizase însă toate reformele necesare, lucru lesne de înțeles după aproape o jumătate de secol de comunism și un deceniu de reformă mimată. În sfârșit, putem spune acum că justiția a făcut pași importanți către o recunoaștere deplină la nivel mondial.

Rezultatele unei transformări de acest gen se observă în timp, necesită muncă și, mai ales, desprinderea de vechile obiceiuri și automatisme nocive. După un început lent și timid, justiția a început să funcționeze la un nivel îmbucurător. Odată cu realizarea acestor progrese, în lupta dintre lege și fărădelege, reprezentanții și actorii principali ai fărădelegii au început să riposteze, acuzând abuzuri, invocând drepturile omului și condamnări la CEDO. Pentru a pune în practică șubrezirea justiției în interes propriu, nicidecum al oamenilor simpli, era nevoie de un „profesionist”. Un profesionist al dreptului, fost judecător CCR și membru al Comisiei de la Veneția.

Ajuns din funcția de Rector al Universității „Al. I. Cuza” Iași în scaunul de ministru al justiției, dl Tudorel Toader, în tandem cu un Parlament dominat de o coaliție interesată exclusiv de masacrarea justiției, a început un adevărat asediu la temelia statului de drept, în pofida și cu sfidarea tuturor semnalelor venite din partea instituțiilor europene. Parlamentul European a luat atitudine prin organizarea mai multor reuniuni pe tema statului de drept, Comisia Europeană a criticat vehement demersurile legislative în contextul Mecanismului de cooperare și verificare (MCV) și, cel mai recent, GRECO (organism al Consiliului Europei, la care am aderat în 1993!), a transmis cel mai dur raport primit vreodată de România de la mineriade încoace. Invocând în mod insidios și manipulator anumite decizii ale CCR, necesare și clarificatoare, dl Toader a introdus, cu o hărnicie suspectă, inițiative legislative care nu au nimic de-a face cu publicul larg, ci cu o „elită selectă” de politicieni, unii aflați în faza de cercetare. Între lege și fărădelege, dl Toader a ales să apere fărădelegea. Între victimă și infractor, a ales drepturile celui din urmă. Iar între rigurozitatea legii și senzaționalismul televizat bazat pe alegații nedovedite și trunchiate, dl Toader a ales soluția a doua, convenabilă și salvatoare pentru un grup de interese care a acaparat România în ultimii 20 de ani.

Considerăm că singurul gest de demnitate și respect față de întregul mediu academic și tot ceea ce înseamnă și a însemnat cea mai veche universitate din România este demisia dlui Tudorel Toader din funcția de Rector al acestei prestigioase instituții de învățământ. După cele mai recente „fapte de arme” ale dlui Toader, simpla asociere a numelui său cu această instituție reprezintă o sfidare și un afront la adresa întregului corp profesoral și a noțiunii de verticalitate, integritate și … normalitate!

Conform Codului de etică, este interzisă „folosirea numelui UAIC, a resurselor umane, financiare sau materiale în scopuri politice partizane”. Tudorel Toader a susținut mereu că nu a făcut parte dintr-un partid politic și că nu a participat la discuții politice… Dar a fost prezent la două Cex-uri, cum a și recunoscut.

Folosirea imaginii UAIC în activitatea de ministru

În mai toate intervențiile sale publice, a ținut să ne reamintească statutul său de cadru didactic, fost decan și rector autosuspendat al UAIC, pentru a-și justifica o poziție de autoritate academică în fața publicului și a susținătorilor politici și prin intermediul căreia să acrediteze validitatea și justețea politicilor publice pe care le-a propus în calitate de Ministru al Justiției.

Folosirea spațiilor UAIC din calitatea de ministru

Ministrul Tudorel Toader a acordat două interviuri (în 16 martie 2018 și în decembrie 2018) din biroul de rector al Universității, în condițiile în care se auto-suspendase din funcția de rector, neavând așadar dreptul de a utiliza spațiile UAIC ca și cum ar fi fost rector în exercițiul funcției.

Tudorel Toader, generos…

Deși dl Tudorel Toader nu a fost membru de partid pe perioada exercitării funcției de ministru al Justiției, acesta a desfășurat activități politice partizane, ca membru al unui guvern politic, în sensul susținerii planului de guvernare al coaliției PSD-ALDE. Prin luările de poziție sau alteori lipsa poziționării și a exprimării clare a unui punct de vedere, a girat activitatea unei coaliții politice și a unei comisii de lucru în Parlamentul României, Comisa Iordache, care a modificat legile justiției fără consultări, analize, dezbateri cu societatea civilă, cu experți, specialiști etc, cu efecte deosebit de nocive pentru siguranța cetățeanului, cum a fost cazul Legii recursului compensatoriu, pe care a susținut-o în mod voalat, pentru a se declara apoi „impresionat” de efectele acesteia.